Etapele digitalizării educației în Estonia

Procesul de digitalizare a educației în Estonia a cuprins următoarele etape:

  • 2014 – introducerea competențelor digitale în curriculumul național;
  • 2015 – startul unei evaluări extinse a educației din punct de vedere a e-transformării;
  • 2016 – elaborarea modelelor, metodologiilor și planurilor lecțiilor pentru competențe digitale. S-a dat startul elaborării unui instrument de evaluare a competențelor digitale;
  • 2017 – măsuri de suport pentru dotarea cu echipamentul necesar a școlilor. Testarea experimentală a competențelor digitale;
  • 2018 – continuarea măsurilor de dotare. Testarea națională a competențelor digitale;
  • 2019 – rezultatele de învățare și competențele respective au fost transpuse în subiectele lecțiilor. Standardele ocupaționale ale profesorilor au fost ajustate. Testarea națională a competențelor digitale în învățământul general și vocațional a fost realizate din punct de vedere tehnic.

Din punct de vedere practic, o atenție sporită s-a acordat consolidării autonomiei școlilor odată cu implementarea tehnologiilor noi. Acest proces s-a manifestat prin:

* Instrumente de susținere a leadership-ului școlilor în acest proces;

* Existența unor echipe de suport tehnic la nivel național în procesul de digitalizare a fiecărei instituții;

* Asigurarea unor instruiri pentru echipele responsabile din partea școlilor.

În Estonia, pedagogia digitală și susținerea profesorilor a încurajat prin măsuri concrete dezvoltarea competențelor digitale a profesorilor și asigurarea autonomiei acestora în a alege ce materiale, cărți și metode de instruire să utilizeze. Un rol major l-au avut asociațiile profesorilor care au investit major în instruirea comunității lor. Ca suport instituțional au venit și câteva servicii electronice pentru sistemul educațional, printre care: sistemul informațional de management a școlilor, conținut digital pedagogic, sistem de management a învățământului. De asemenea, sistemul estonian a permis implicarea și colaborarea cu mediul privat, inclusiv oferind posibilității de integrare și cooperare a sistemelor și soluțiilor private cu infrastructura de stat.

Un alt factor-cheie a fost suportul în digitalizarea manualelor și dezvoltarea manualelor digitale cu un conținut calitativ. Rolul și competiția mediului privat în acest sens a fost unul critic. Autonomia școlară veritabilă oferă posibilitatea liberă de a alege materialele didactice și manualele utilizate în acest proces, ceea ce a generat o competiție majoră în producerea de manuale digitale. Investiția în dezvoltarea competențelor digitale a sporit interesul față de domeniul TI, astfel încât 70% dintre grădinițe și 90% dintre școli implementează cursuri de programare pentru copii. Creșterea interesului copiilor față de sectorul TI este încurajat continuu, iar motivarea fetelor de a se implica în acest domeniu este considerat o soluție pentru acoperirea lipsei de specialiști în acest domeniu dar și soluționarea unor discrepanțe de gen pe piața muncii.

Subiectele privitoare la securitate au fost și vor fi întotdeauna discutate, în special când este vorba de digitalizarea unor servicii. Informația mereu a fost păstrată sub diferite forme (pergament, hârtie, formate digitale). Factorul important în acest proces este asigurarea posesorului de date că el este proprietarul și că el decide cine și când utilizează aceste date. Sistemul actual din Estonia permite notificarea instantanee a posesorului de date cu privire la accesarea datelor acestuia de persoane sau instituții terțe. Infrastructura din Republica Moldova permite implementarea unor astfel de instrumente în prezent. Domeniul la care Republica Moldova este încă în dezvoltare este interconexiune și comunicarea instrumentelor existente între ele. Astfel de instrumente precum SIME nu permit unor alte structuri guvernamentale sau private accesarea datelor, ceea ce determină deseori necesitatea de colectare dublă a datelor și costuri suplimentare nejustificate.

Procesul de digitalizare a datelor în educație nu trebuie să ducă la concentrarea tuturor datelor într-un singur loc, însă trebuie să ofere posibilitatea de schimb și interacțiune între sisteme în mod direct, ușor și instantaneu, facilitând activitatea actorilor publici și a cetățenilor.  În acest mod, transmiterea datelor care cândva se făcea prin curier sau de către proprietarul de date și semnătură fizică a acestuia, poate fi realizată online, instantaneu și prin validarea cu semnătură electronică. Desigur, acest traseu de schimb de date trebuie să facă posibil de urmărit și monitorizat scopul utilizării acestora.  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked*